Decizia Curtii Constitutionale în cazul suspendarii presedintelui Traian Basescu

Parlamentul voteaza, joi, solicitarea de suspendare din functie a presedintelui Traian Basescu. Avizul consultativ al Curtii Constitutionale cu privire la suspendare este unul negativ si lasa in seama Parlamentului decizia suspendarii. Redam integral decizia Curtii Constitutionale:
"R O M A N I A
CURTEA CONSTITUTIONALA
A V I Z C O N S U L T A T I V
nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României, domnul Traian Basescu
Prin adresa inregistrata la Senat sub nr.172 din 21 martie 2007 si la Camera Deputatilor sub nr.821/1/B.O. din 21 martie 2007, cele doua Camere ale Parlamentului României au solicitat Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art.95 si art.146 lit.h) din Constitutia României, ale art.42 si art.43 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, precum si ale art.67 si art.68 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, avizul consultativ cu privire la propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României, domnul Traian Basescu.
Adresa a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr.2553 din 21 martie 2007, formând obiectul Dosarului nr.384H/2007, impreuna cu urmatoarele documente:
- propunerea de suspendare din functie a Presedintelui României, domnul Traian Basescu, initiata de 182 de deputati si senatori;
- scrisoarea transmisa Presedintelui României de catre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului la data de 20 februarie 2007, prin care i se aduce la cunostinta depunerea propunerii de suspendare din functie si este instiintat asupra datei sedintei comune a celor doua Camere din 28 februarie 2007, pe a carei ordine de zi a fost inscrisa cererea de suspendare;
- raspunsul Presedintelui României din 20 februarie 2007, prin care informeaza ca a luat act de propunerea de suspendare din functie si solicita sa ii fie puse la dispozitie documentele ce stau la baza acesteia;
- scrisoarea din 21 februarie 2007 a presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, prin care se transmite Presedintelui României copia propunerii de suspendare din functie;
- scrisoarea Presedintelui României din 27 februarie 2007, prin care face cunoscut presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului ca nu intentioneaza sa participe la sedinta comuna a celor doua Camere, pe a carei ordine de zi a fost inscrisa cererea de suspendare;
- Stenograma sedintei comune a Camerei Deputatilor si Senatului din 28 februarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, Dezbateri parlamentare, nr.20 din 9 martie 2007;
- Raportul Comisiei comune de ancheta a Parlamentului României, ca urmare a propunerii de suspendare din functie a Presedintelui României si stenogramele sedintelor Comisiei de ancheta din 7 martie 2007, 12 martie 2007, 13 martie 2007, 14 martie 2007, 19 martie 2007 (filele 38 -335), precum si unele documente referitoare la privatizarea S.C. ALRO S.A. din Slatina (filele 336 - 802).
Prin scrisoarea nr. 1147 din 29 martie 2007, domnul Traian Basescu, Presedintele României, a comunicat punctul sau de vedere cu privire la propunerea de suspendare din functie si unele documente in sustinerea punctului de vedere. Examinând propunerea de suspendare a domnului Traian Basescu din functia de Presedinte al României, raportul comisiei parlamentare de ancheta, punctul de vedere comunicat de Presedintele României si celelalte documente mentionate mai sus, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:
1. Textele din Constitutia României care, potrivit propunerii de suspendare din functie, au fost incalcate prin faptele grave savârsite de domnul Traian Basescu, Presedintele României, sunt urmatoarele: - articolul 1 alin.(3), (4) si (5); articolul 2 alin. (1); articolul 8 alin.(1) si (2); articolul 16 alin.(1) si (2) ; articolul 28; articolul 51 alin. (4); articolul 61; articolul 64; articolul 65 alin. (2) lit. f) si h); articolul 74; articolul 80 alin. (2); articolul 82 alin. (2); articolul 84 alin.(1) ; articolul 86; articolul 87; articolul 89; articolul 90; articolul 91; articolul 102; articolul 103 alin. (1); articolul 107 alin. (1) ; articolul 116 alin. (2) ; articolul 117 alin. (3); articolul 119; articolul 124; articolul 125 alin (2); articolul 126 alin. (1); articolul 132 alin. (1); articolul 133 alin. (1) si (6); articolul 134 alin. (1); articolul 135 alin. (1) si alin. (2) lit. a); articolul 142 alin. (1); articolul 145; articolul 147 alin. (4); articolul 150 alin.(1); articolul 151 alin. (3).
2. Articolul 95 alin. (1) din Legea fundamentala prevede ca Presedintele României poate fi suspendat din functie in cazul savârsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei. Având in vedere ca textul constitutional nu defineste notiunea de fapte grave, pentru a statua daca sunt indeplinite conditiile pentru suspendarea din functie a domnului Traian Basescu, Presedintele României, Curtea Constitutionala trebuie sa stabileasca mai intâi intelesul acestei notiuni. Este evident ca o fapta, adica o actiune sau inactiune, prin care se incalca  prevederile Constitutiei, este grava prin raportare chiar la obiectul incalcarii.
In reglementarea procedurii de suspendare din functie a Presedintelui României, Constitutia nu se rezuma insa la acest inteles caci, daca ar fi asa, expresia "fapte grave" nu ar avea sens. Analizând distinctia cuprinsa in textul citat si luând in considerare faptul ca Legea fundamentala este un act juridic normativ, Curtea Constitutionala constata ca nu orice fapta de incalcare a prevederilor Constitutiei poate justifica suspendarea din functie a Presedintelui României, ci numai "faptele grave", cu intelesul complex pe care aceasta notiune il are in stiinta si in practica dreptului. Din punct de vedere juridic, gravitatea unei fapte se apreciaza in raport cu valoarea pe care o vatama, precum si cu urmarile sale daunatoare, produse sau potentiale, cu mijloacele folosite, cu persoana autorului faptei si, nu in ultimul rând, cu pozitia subiectiva a acestuia, cu scopul in care a savârsit fapta.
Aplicând aceste criterii la faptele de incalcare a ordinii juridice constitutionale la care se refera art. 95 alin. (1) din Legea fundamentala, Curtea retine ca pot fi considerate fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei actele de decizie sau sustragerea de la indeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Presedintele României ar impiedica functionarea autoritatilor publice, ar suprima sau ar restrânge drepturile si libertatile cetatenilor, ar tulbura ordinea constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale, sau alte fapte de aceeasi natura care ar avea sau ar putea avea efecte similare.
3. Propunerea de suspendare a domnului Traian Basescu din functia de Presedinte al României este structurata in sase capitole in care sunt prezentate mai multe incalcari sau categorii de incalcari ale prevederilor Constitutiei, fara a se preciza insa in toate cazurile elementele necesare identificarii si caracterizarii faptelor si dovezile pe care se sprijina acuzatiile. Analiza motivarii propunerii de suspendare conduce la concluzia ca faptele imputate domnului Traian Basescu sunt considerate notorii. In aceste conditii Curtea Constitutionala nu poate examina imputarile formulate decât la modul ipotetic, de principiu, ramânând ca Parlamentul sa decida, pe baza datelor si a informatiilor carei vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitatii faptelor pentru care s-a propus suspendarea.
3.1. La punctul 1 al Capitolului I al propunerii de suspendare din functie, i se imputa domnului Traian Basescu faptul de a fi refuzat sau neglijat sa organizeze consultari cu partidele politice atunci când au existat momente tensionate sau chiar de criza, care impuneau actiuni de mediere. O imputare similara este formulata la punctul 2 al aceluiasi capitol, cu referire la desemnarea domnului Calin Popescu Tariceanu pentru functia de prim - ministru, fara consultarea partidelor politice. De asemenea, la punctul 3 din Capitolul II se imputa Presedintelui faptul de a nu fi consultat Guvernul  n
probleme de o deosebita importanta pentru tara, exemplificând omisiunea consultarii "cu prilejul discursului tinut in fata Parlamentului European in luna ianuarie 2007."
Curtea Constitutionala constata ca, potrivit art. 86 din Constitutie, Presedintele României "poate" consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita, de unde rezulta ca Presedintele are libertatea sa decida care sunt "problemele urgente si de importanta deosebita" cu privire la care urmeaza sa consulte Guvernul, precum si forma in care urmeaza sa aiba loc consultarea. In privinta partidelor politice, consultarea acestora nu este reglementata ca o obligatie a Presedintelui decât in art. 103 din Constitutie, privind consultarea partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament, in vederea desemnarii candidatului pentru functia de prim-ministru. In consecinta, faptul ca domnul Traian Basescu nu a consultat Guvernul cu privire la problemele pe care le are in vedere propunerea de suspendare nu poate fi retinut ca o incalcare a textelor constitutionale citate. Referitor la omisiunea consultarii partidelor parlamentare cu ocazia desemnarii domnului Calin Popescu Tariceanu pentru functia de prim-ministru, Curtea observa ca Parlamentul României nu a retinut existenta vreunei nereguli constitutionale in numirea Guvernului condus de primul-ministru desemnat si i-a acordat incredere prin Hotarârea nr 24 din 28 decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1265 din 29 decembrie 2004.
3.2. La punctul 1 al Capitolului I i se mai imputa domnului Traian Basescu atitudini de partizanat politic in favoarea Partidului Democrat , acuzatii grave aduse partidelor din opozitie si Partidului Conservator care a fost membru in alianta majoritara, precum si denigrarea unor personalitati publice. In acest sens, la punctul 1 din Capitolul II se arata ca "Guvernul si primul-ministru au fost considerate ca simple unelte ascultatoare" ale Presedintelui României, iar "la primele semne de independenta si autoritate, primul-ministru a devenit prima tinta a atacurilor sale". Presedintele a afirmat despre primul-ministru ca regreta desemnarea lui in aceasta functie si ca "isi cere scuze poporului român" pentru aceasta greseala (a facut o astfel de afirmatie in aprilie 2006 la o emisiune TV), iar in februarie 2007 a afirmat ca primul-ministru "este un mare mincinos si minte tot timpul." La fel, la punctul 3 din Capitolul 2 se arata ca Presedintele României i-a acuzat pe unii membri ai Guvernului ca sprijina si se sprijina pe "cercuri de interese" si pe "grupari mafiote".
Curtea Constitutionala constata ca atitudinea si opiniile imputate Presedintelui României nu pot fi caracterizate ca incalcari ale Constitutiei, in conditiile in care - referitor la relatia Presedintelui cu partidele politice - in art. 84 din Legea fundamentala se prevede ca acesta nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice sa pastreze legaturi cu partidul care l-a sustinut in alegeri sau cu alte partide politice. O asemenea interdictie nici nu ar fi in spiritul Constitutiei, in conditiile in care Presedintele României este ales in functie prin sufragiu universal, pe baza unui program politic, si are fata de electorat datoria sa actioneze pentru indeplinirea acestui program. Este evident ca, pentru realizarea programului pentru care a fost ales, presedintele poate dialoga in continuare fie cu partidul din care a facut parte, fie cu oricare alt partid, care ar sprijini realizarea programului.
Referitor la atitudinea si exprimarile domnului Traian Basescu la adresa unor personalitati publice, articolul 84 alin. (2) din Constitutie prevede ca Presedintele României se bucura de imunitate in conditiile art. 72 alin. (1), adica pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.
In raport cu scopul politic urmarit, manifestarile Presedintelui, la care se refera autorii propunerii de suspendare, pot fi caracterizate ca opinii politice si sunt protejate de imunitatea prevazuta de textul citat din Constitutie.
In acest sens, Curtea aminteste considerentele Deciziei sale nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, in care se statuau urmatoarele : "Curtea constata ca opiniile, judecatile de valoare sau afirmatiile titularului unui mandat de demnitate publica - asa cum este Presedintele României, autoritate publica  unipersonala, ori cum este conducatorul unei autoritati publice - referitoare la alte autoritati publice … ramân in cadrul limitelor libertatii de exprimare a opiniilor politice, cu ingradirile prevazute de art.30 alin.(6) si (7) din Constitutie. " Cu toate acestea, neputând retine ca opiniile politice exprimate in forme care dovedesc lipsa de respect fata de partenerii politici constituie fapte grave de incalcare a Constitutiei, Curtea Constitutionala reafirma convingerea ca raporturile institutionale intre participantii la viata publica trebuie sa se desfasoare in forme civilizate, pentru a se asigura si pe aceasta cale promovarea valorilor supreme consacrate si garantate prin art. 1 din Legea fundamentala. In acest sens, prin Decizia nr. 435 din 26 mai 2006, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 4 iulie 2006, Curtea Constitutionala a retinut urmatoarele : " Statutul constitutional al Presedintelui si al primului-ministru, precum si rolul acestora in cadrul democratiei constitutionale ii obliga sa isi aleaga forme adecvate de exprimare, astfel incât criticile pe care le fac la adresa unor puteri ale statului sa nu se constituie in elemente ce ar putea genera conflicte juridice de natura constitutionala intre acestea ".
3.3. O serie de acuzatii au ca obiect fapte de incalcare a dispozitiilor constitutionale privind rolul, functiile si activitatea Parlamentului si a membrilor Parlamentului. Astfel, la punctele 3, 4 si 5 ale Capitolului I din motivarea propunerii de suspendare, se arata ca domnul Traian Basescu a solicitat revocarea presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si modificarea in acest scop a Regulamentelor Parlamentului, i-a cerut primului ministru sa demisioneze pentru ca prin proceduri ulterioare sa se ajunga la dizolvarea Parlamentului si la alegeri anticipate si a afirmat public ca oamenii politici, membri ai Parlamentului, " nu fac nimic altceva decât sa faca legi pentru infractori si nu pentru interesul public " , iar Parlamentul a fost definit
ca "o sandrama intrata in moarte clinica".
Ca si in cazurile precedent analizate, si in aceste cazuri este vorba de exprimarea unor opinii si preferinte politice ale domnului Traian Basescu si nu de acte de decizie, iar actele juridice adoptate la initiativa acestuia - cum este cazul modificarii de catre cele doua Camere ale Parlamentului a Regulamentelor acestora - nu-i sunt imputabile Presedintelui, intrucât constituie acte de vointa ale autoritatilor competente sa le adopte. Dealtfel, din insasi propunerea de suspendare rezulta ca, exceptând modificarea Regulamentelor Camerelor, nici una dintre celelalte initiative ale Presedintelui
României, invocate de autorii propunerii, nu s-a materializat.
3.4. O alta fapta grava de incalcare a Constitutiei este descrisa la punctul 6 al Capitolului I din motivarea propunerii de suspendare si consta in solicitarea adresata in vara anului 2006 directorilor serviciilor de informatii de a-si prezenta demisia si in acceptarea demisiei acestora.
Curtea Constitutionala constata ca demisia celor in cauza a fost acceptata de autoritatea competenta si anume de Parlamentul României. Curtea constata de asemenea ca, in calitate de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii si tinând seama de atributiile sale constitutionale in domeniul apararii, Presedintele României este indreptatit sa solicite schimbarea directorilor serviciilor de informatii atunci când considera ca aceasta masura este necesara, decizia cu privire la asemenea cerere revenind insa Parlamentului. In acest sens, Curtea observa ca, potrivit art. 65 alin. (2)
lit. h) din Constitutie, Camerele Parlamentului, in sedinta comuna, numesc la propunerea Presedintelui României, directorii serviciilor de informatii si exercita controlul asupra activitatii acestor servicii.
3.5. La punctele 7 si 8 ale Capitolului I din motivarea propunerii de suspendare se sustine ca domnul Traian Basescu s-a erijat in initiator legislativ, promovând un pachet de legi referitor la serviciile de informatii si siguranta nationala si ca a incercat in mai multe rânduri sa organizeze un referendum pentru aprobarea unui Parlament unicameral. Curtea Constitutionala are in vedere ca atât initiativa legislativa cât si referendumul nu pot avea loc decât in cadrul procedurilor prevazute de Constitutie si la initiativa subiectelor prevazute de Legea fundamentala. In cauza nu rezulta ca  organul legiuitor, Parlamentul, ar fi dezbatut vreo lege initiata de Presedintele României si nici ca ar fi avut loc vreun referendum pe tema mentionata in propunerea de suspendare. Si in acest caz, ca si in cele analizate anterior, rezulta ca este vorba despre opinii, sugestii sau solicitari ale Presedintelui României adresate autoritatilor competente - fapte neinterzise de Constitutie - si nu de acte de decizie adoptate in afara prerogativelor
acestuia.
3.6. La punctele 1 si 2 din Capitolul II se afirma ca domnul Traian Basescu a infiintat la Cotroceni organisme administrative ad-hoc, paralele cu organele administrative constitutionale, dintre care sunt nominalizate " mult mediatizata Celula de criza " si Comunitatea Nationala de Informatii.
Cu privire la Celula de criza, in motivarea propunerii de suspendare nu se ofera nici o informatie, considerându-se ca faptul imputat este de  notorietate. Curtea nu poate analiza insa "fapte de notorietate " , in lipsa unor date si informatii concrete cu privire la acestea.
Referitor la Comunitatea Nationala de Informatii, acest organism a fost creat de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, prin Hotarârea din 18 noiembrie 2005. Asa cum a stabilit Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin sentinta nr. 1413 din 13 iunie 2006, pronuntata in dosarul nr. 1062/2006, Comunitatea Nationala de Informatii nu este un organ administrativ, ci reprezinta forma de organizare a activitatii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii in realizarea atributiei prevazute de art. 4 punctul 4 din Legea nr. 415/2002, de a analiza si propune promovarea datelor, informarilor si evaluarilor furnizate de serviciile de informatii si de celelalte structuri cu atributii in domeniul sigurantei nationale.
3.7. La punctele 4 si 5 din Capitolul II se afirma ca domnul Traian Basescu a intervenit in mediul de afaceri cerându-i fostului ministru al economiei Codrut Seres sa rezolve favorabil o cerere a firmei ALRO Slatina si sa incetineasca procesul de privatizare in domeniul energiei, iar ministrului transporturilor, Radu Berceanu, " i-a indicat sa reevalueze modul in care au acces la contractarea unor lucrari de investitii, mai ales in constructia de autostrazi, investitorii autohtoni, care ar fi dezavantajati " .
Referitor la " cazul ALRO" , din scrisoarea adresata de aceasta firma Presedintelui României la data de 17 aprilie 2006 (filele 337-342 din mapa de documente transmisa Curtii Constitutionale de comisia parlamentara de ancheta)  rezulta ca i s-au prezentat Presedintelui unele propuneri de solutionare a livrarilor de energie pentru grupul ALRO, cerându-i-se sprijinul in acest sens. Cererea a fost trimisa de domnul Traian Basescu ministrului de resort cu urmatoarea rezolutie : "Dl. Ministru Codrut Seres, Rog analizati scrisoarea si dispuneti masuri in conformitate cu interesul Guvernului, iar daca este posibil, si cu interesele Economiei Nationale ". Rezolutia este evident neprotocolara, ironica si critica la adresa destinatarului, dar nu poate fi interpretata ca o interventie de favorizare a firmei petente. Referitor la indicatiile date ministrului transporturilor, acestea reprezinta, asa cum s-a mai aratat, optiuni politice ale Presedintelui, care nu produc efecte juridice in conditiile in care actele de decizie apartin
3.8. La punctul 6 din Capitolul II i se imputa domnului Traian Basescu ca a participat de multe ori neinvitat la sedinte de Guvern "care nu aveau tematica prevazuta de art. 87 alin. (1) din Constitutie "speculând uneori chiar lipsa premierului din tara". Referitor la aceasta imputare, Curtea retine ca participarea Presedintelui României la sedintele Guvernului constituie, intre altele, un mod de consultare a Guvernului, ca si un mijloc de veghere la buna functionare a acestei autoritati publice, prerogative ale sefului statului prevazute de art. 80 alin. (2) si art. 86 din Constitutie. In exercitarea acestor prerogative, Presedintele are libertatea sa participe la orice sedinta a Guvernului.
Analiza cuprinsului art. 87 alin. (1) din Constitutie nu releva vreo interdictie in privinta participarii Presedintelui României la sedintele Guvernului, ci optiunea acestuia de a participa, fie la sedintele in care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii sau asigurarea ordinii publice, fie in alte situatii , la cererea primului-ministru.
Caracteristica acestei atributii prezidentiale o constituie faptul ca exercitarea ei nu modifica raporturile de drept constitutional intre Presedintele
României si Guvern. Presedintele nu se substituie Guvernului, nu poate impiedica Guvernul sa adopte actele juridice pe care acesta doreste sa le adopte si nici nu-l poate obliga sa ia masuri contrare vointei acestuia.
3. 9. In motivarea Capitolului III al propunerii de suspendare se prezinta cazuri in care domnul Traian Basescu le-a cerut procurorilor redeschiderea unor dosare de urmarire penala, inchise, in opinia sa, nejustificat; a timorat membrii Consiliului Superior al Magistraturii si, in general, intregul corp al magistratilor prin acuzatii nedrepte si prin invective; a influentat alegerea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, nominalizându-l inainte ca acesta sa fi fost ales prin votul membrilor Consiliului; s-a substituit instantelor judecatoresti, gratiind anumiti infractori cu motivarea ca in dosarele acestora "nu au fost gasite probe temeinice pentru acuzare; a procedat la numirea in functie a unor judecatori si procurori "la propunerea
ministrului justitiei, trimitând C.S.M. in decor"; a criticat dur Curtea Constitutionala si si-a manifestat dezacordul cu unele solutii ale acesteia.
In analiza acestor cazuri, Curtea Constitutionala are in vedere urmatoarele dispozitii din Legea fundamentala, privind rolul, functiile si atributiile Presedintelui României in relatiile lui cu autoritatile publice: art. 63 alin. (3); art. 65 alin. (2) lit. a; art. 65 alin. (2) lit. h; art. 66 alin.(2); art.77; art. 85; art. 87; art.89 alin. (1) ; art. 90; art. 91; art. 92; art. 94; art. 103 alin. (1); art. 104 alin. (1); art.107 alin. (3); art. 109 alin. (2); art. 125 alin. (1); art. 133 alin. (6); art. 134 alin. (1); art. 146 (lit. a si e); art. 148 alin. (4); art 150 alin. (1).
Din prevederile constitutionale mentionate rezulta ca seful statului are atributii importante in procesul de constituire a Parlamentului, a Guvernului si a altor autoritati publice, in procesul legislativ, in domeniul politicii externe, in domeniul apararii nationale, in garantarea independentei justitiei. Totodata, potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele României este garantul independentei nationale, al unitatii si al integritatii teritoriale a tarii, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, are rolul de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice si exercita functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.
Prerogativele constitutionale ca si legitimitatea democratica pe care i-o confera alegerea lui de catre electoratul intregii tari ii impun Presedintelui
României sa aiba un rol activ, prezenta lui in viata politica neputând fi rezumata la un exercitiu simbolic si protocolar. Functiile de garantie si de veghe consacrate in art. 80 alin. (1) din Constitutie  implica prin definitie observarea atenta a existentei si functionarii statului, supravegherea vigilenta a modului in care actioneaza actorii vietii publice - autoritatile publice, organizatiile legitimate de Constitutie, societatea civila - si a respectarii
principiilor si normelor stabilite prin Constitutie, apararea valorilor consacrate in Legea fundamentala. Nici veghea si nici functia de garantie nu se realizeaza pasiv, prin contemplare, ci prin activitate vie, concreta. Având in vedere aceste considerente, Curtea constata ca Presedintele României
poate, in virtutea prerogativelor si a legitimitatii sale, sa exprime opinii si optiuni politice, sa formuleze observatii si critici cu privire la functionarea autoritatilor publice si a exponentilor acestora, sa propuna reforme sau masuri pe care le apreciaza dezirabile interesului national. Opiniile, observatiile, preferintele sau cererile Presedintelui nu au insa un caracter decizional si nu produc efecte juridice, autoritatile publice ramânând
exclusiv responsabile pentru insusirea acestora ca si pentru ignorarea lor.
In orice caz, exercitarea de catre Presedinte a unui rol activ in viata politica si sociala a tarii nu poate fi caracterizata ca un comportament contrar Constitutiei. In privinta faptelor concrete mentionate mai sus, imputate Presedintelui României, nu se poate retine ca acesta a incalcat dispozitiile privind independenta justitiei prin observatiile critice formulate la adresa magistratilor, inclusiv la adresa judecatorilor Curtii Constitutionale, intrucât aceste observatii, chiar imbracând forma unor acuzatii si etichetari nedrepte sau vexatorii nu au fost si nu pot fi de natura sa-i determine pe magistrati sa recurga la abandonarea obligatiei lor de a-si indeplini atributiile in stricta conformitate cu legea.
In aceeasi ordine de idei, Curtea constata ca nici pronosticul formulat de domnul Traian Basescu cu privire la persoana care avea sa fie aleasa in functia de presedinte al Consiliului Superior al Magistraturii nu poate fi retinut ca o incalcare a independentei justitiei, caci actul de decizie, adica alegerea, nu a apartinut Presedintelui României, ci membrilor Consiliului. Este insa si aici locul sa se arate dezacordul Curtii Constitutionale cu formularea de acuzatii, etichetari jignitoare si insulte la adresa exponentilor autoritatilor publice in egatura cu activitatea desfasurata de ei. Toate acestea, chiar putând fi caracterizate ca opinii politice, nu sunt de natura sa contribuie la consolidarea ordinii constitutionale. In masura in care se poate retine un asemenea comportament in sarcina domnului Traian Basescu, acesta ramâne responsabil, din punct de vedere politic si moral, in fata electoratului si a societatii civile. Asa cum Curtea Constitutionala a mai statuat - in Decizia nr. 435/2006, mentionata mai sus - "libertatea de exprimare si de critica este indispensabila democratiei constitutionale ,insa ea trebuie sa fie respectuoasa, chiar si atunci când este ferma. "
"
Referitor la gratierea unor persoane condamnate, Curtea retine ca aceasta este un apanaj traditional al sefului statului, care nu are obligatia sa-si motiveze masura luata, astfel ca orice explicatie ar da, inclusiv aceea ca nu a fost convins de justetea pedepselor aplicate, nu-i poate fi reprosata.
In ce priveste numirea de catre Presedintele României a unor magistrati in functii de conducere, la propunerea ministrului Justitiei, Curtea constata ca masura este conforma cu prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportat la art.134 alin. (1) din Constitutia României.
3.10. La punctele 1 si 2 din Capitolul IV se imputa domnului Traian Basescu acte de incalcare a secretului convorbirilor telefonice, luându-se in considerare o declaratie a acestuia la o sedinta de Guvern, când a afirmat ca "avem semnale de la serviciile de informatii cu privire la discutii care nu erau in regula intre ministri si chiar cu unul care este arestat la ora actuala" si un interviu publicat intr-un ziar central, in care a aratat ca a cerut serviciilor de resort sa culeaga informatii despre persoanele care urmeaza sa fie numite in functii de raspundere, pentru a se evita "asezarea in structuri executive importante a unor oameni controlati de grupuri de interese".
Curtea Constitutionala constata ca nici din motivarea propunerii de suspendare si nici din declaratiile date la comisia de ancheta (filele 165-254) de fostul si de actualul sef al Serviciului Român de Informatii, Radu Timofte si, respectiv, George Maior, precum si de generalul Dumitru Zamfir, nu rezulta ca serviciile de informatii ar fi efectuat interceptari ale convorbirilor telefonice in afara cadrului legal.
3.11. La punctul 3 din Capitolul IV se imputa domnului Traian Basescu faptul ca in calitate de Presedinte al României nu a prezentat in Parlament strategia nationala de aparare a tarii, asa cum era obligat prin prevederile Legii nr. 473/2004. Curtea Constitutionala nu poate retine cu privire la faptul imputat ca reprezinta o incalcare a Constitutiei, in conditiile in care realizarea sarcinii, implicând participarea mai multor autoritati publice, s-a aflat in atentia Presedintelui si a Consiliului Suprem de Aparare a Tarii inca din luna februarie 2005, iar potrivit comunicatului de presa din 17 aprilie 2006, Consiliul a dezbatut documentul intitulat "Strategia de Securitate Nationala".
Cu adresa nr. DSN 1/390 din 29 martie 2007, Presedintele Românie a trimis presedintelui Senatului documentul intitulat Strategia Nationala de Aparare a Tarii, analizat si avizat de Consiliul Suprem de Aparare a Tarii.
3.12. La punctul 4 din Capitolul IV se reproseaza Presedintelui României faptul de a nu fi dat cursul prevazut de lege unei petitii transmise de catre primul-ministru, care ii solicita sa intervina la Parchet intr-un dosar de urmarire penala si ca a preferat sa faca public acest demers pentru a-l santaja pe seful Guvernului. Neexistând o plângere din partea petitionarului cu privire la acest caz si retinând ca acesta putea sa uzeze el insusi de caile legale pentru rezolvarea problemei - inclusiv pentru obtinerea unui raspuns de la Presedintele României, la care a ajuns petitia transmisa de primul-ministru - Curtea nu poate retine in sarcina domnului Traian Basescu incalcarea dreptului constitutional de petitionare, reclamat in propunerea de suspendare.
3.13. In Capitolul V al motivarii propunerii de suspendare se imputa domnului Traian Basescu unele declaratii de politica externa contrare politicii promovate de Guvern si atributiilor constitutionale ale Presedintelui României, si anume: a facut declaratii prin care, discriminând intre aliatii si partenerii României, a lansat ideea "Axei Washington - Londra - Bucuresti"; in luna septembrie 2005 la sesiunea Adunarii Generale a ONU, a declarat ca Federatia Rusa trateaza Marea Neagra ca pe un "lac rusesc"; la 28 iulie 2005, la Washington, a declarat ca se poate " conta pe sprijinul
României in restabilirea pacii in Liban si pentru a garanta securitatea Israelului"; in mai multe interventii publice s-a angajat in numele României sa participe alaturi de Rusia si Ucraina la solutionarea conflictului din Transnistria; in luna martie 2005 a afirmat ca "suntem trupe de ocupatie alaturi de aliatii nostri din Irak". Curtea Constitutionala observa ca din motivarea propunerii de suspendare nu rezulta daca declaratiile amintite au avut consecinte juridice daunatoare in relatiile internationale ale României. Curtea retine si in acest caz ca nu este vorba de acte de decizie ale Presedintelui, ci de opinii politice fara efecte in relatiile internationale ale României, care se intemeiaza pe conventii, tratate si alte categorii de intelegeri, intru totul respectate de tara noastra. Propunerea de suspendare nu releva incalcari in ceea ce priveste indeplinirea atributiilor rezervate Presedintelui României in domeniul politicii externe si nici fapte prin care a impiedicat realizarea de catre Guvern a politicii externe a tarii.
3.14. In ultimul capitol al motivarii propunerii de suspendare a domnului Traian Basescu i se reproseaza ca nu si-a exercitat functia de mediere a conflictelor aparute in cadrul Guvernului, intre Guvern si Consiliul Superior al Magistraturii, in actiunea de organizare a "asa numitului referendum pentru autonomia Tinutului Secuiesc" si in divergentele dintre presa si clasa politica. Asa cum s-a aratat, potrivit art. 80 alin. (2) din Constitutie, Presedintele României exercita functia de mediere intre puterile statului, precum intre stat si societate. In motivarea propunerii de suspendare se afirma producerea unor conflicte, fara sa se precizeze in ce constau aceste conflicte, in ce imprejurari s-au produs, care au fost consecintele lor juridice, politice, sociale sau de alta natura, cum s-au rezolvat si de ce era necesara medierea Presedintelui. In aceste conditii, Curtea Constitutionala nu poate aprecia daca este vorba despre conflicte din categoria celor prevazute de textul constitutional. In orice caz, cu exceptia conflictului invocat, intre Guvern si Consiliul Superior al Magistraturii, nici unul dintre celelalte conflicte mentionate in motivarea propunerii de suspendare nu se incadreaza in categoria amintita. In ce priveste conflictul intre Guvern si Consiliul Superior al Magistraturii, acesta a fost transat de Curtea
Constitutionala, prin Decizia nr. 435/2006, in conditiile prevazute de art. 146 litera e ) din Constitutie.
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi, In temeiul art.146 lit.h) si al art.95 alin.(1) din Constitutie, precum si al art.42 si art.43 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA CONSTITUTIONALA  da urmatorul A V I Z C O N S U L T A T I V
Propunerea de suspendare din functie a domnului Traian Basescu, Presedintele României, initiata de 182 deputati si senatori, prezentata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si a Senatului, la data de 28 februarie 2007 si inaintata Curtii Constitutionale la 21 martie 2007, se refera la acte si fapte de incalcare a Constitutiei, savârsite in exercitiul mandatului care, insa, prin continutul si consecintele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natura sa determine suspendarea din functie a Presedintelui României, in sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constitutie.
Ramâne ca Parlamentul sa decida, pe baza datelor si a informatiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitatii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a Presedintelui României, in concordanta cu dispozitiile art.95 din Constitutie. Avizul consultativ se comunica Presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Presedintelui României si se publica in Monitorul Oficial al României,
Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 aprilie 2007, cu participarea presedintelui Curtii Constitutionale, Ioan Vida si a judecatorilor Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Gabor Kozsokar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Serban Viorel Stanoiu si Tudorel Toader.
PRESEDINTE,
Prof.univ.dr.Ioan Vida
Prim-magistrat asistent,
Claudia Miu"

Sursa: Amos News