ICCJ COMER Contract de acordare a asistentei juridice

Contract  de  acordare a asistentei juridice . Prezumtia de comercialitate. Competenta  materiala
(Sectia  Comerciala, decizia comerciala nr.731 din  17 februarie  2006)
 
 
Contractul de prestari servicii juridice de catre firma de avocatura (parata) pentru comerciantul reclamant vizeaza operatiuni straine de activitatea de comerciant a reclamantului, fapt ce inlatura prezumtia de comercialitate prevazuta de dispozitiile art. 4 si art. 56 C.com.

Ca urmare, in litigiul privind rezilierea contractului, solicitata de reclamant, sunt aplicabile dispozitiile procedurale care reglementeaza competenta  materiala  in dreptul  comun.

Potrivit art.1 pct.1 si art.10 pct.1 C.proc.civ., competenta in  solutionarea litigiului este instanta locului prevazut in contract  pentru executarea, fie chiar in parte a obligatiunii, in speta, judecatoria sectorului 2 Bucuresti.
 

 
Reclamanta SC A. SA a chemat in judecata CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCATURA A.C.I si a solicitat Judecatoriei Ramnicu Valcea sa dispuna rezilierea contractului de prestari servicii din 17 octombrie 2001.
Parata a invocat exceptia necompetentei materiale si, prin sentinta nr.5089/2004, Judecatoria Ramnicu Valcea si-a declinat  competenta in favoarea Tribunalului Bucuresti, in temeiul art.2 alin.(1) lit. a) si art.7 alin.(1) C.proc.civ. La randul sau, Tribunalul Bucuresti si-a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Sector 2 Bucuresti si a inaintat dosarul Curtii de Apel. Bucuresti, prin sentinta nr.1066/2005.
Curtea de Apel Bucuresti, prin sentinta nr.52/2005, a constatat inexistenta conflictului negativ de competenta si a trimis dosarul Judecatoriei sector 2, spre competenta solutionare.

Reclamanta si-a precizat actiunea, in sensul ca solicita desfiintarea contractului de prestari servicii si a actelor aditionale din 31 iulie 2003 si 15 septembrie 2003.
Judecatoria sector 2 Bucuresti, prin sentinta nr.4615 din 31 iulie 2003, a stabilit ca raporturile juridice dintre parti sunt de natura comerciala, pentru considerentul ca parata si-a asumat o obligatie de a presta in beneficiul reclamantei servicii juridice, destinate rezolvarii unor probleme litigioase in care era implicata o societate comerciala. In sprijinul acestei concluzii au fost  mentionate prevederile art.4 si 56 C. com. si prevederile art.10 pct.4 C.proc.civ., prin care se stabileste o competenta teritoriala alternativa in materia obligatiilor comerciale. Judecatoria Sector 2 Bucuresti a stabilit ca obligatia a luat nastere in orasul Rm.Valcea si in aceasta situatie, competent sa solutioneze cauza este Tribunalul Valcea, caruia i-a inaintat dosarul.

Tribunalul Valcea a reexaminat litigiul dedus judecatii si a stabilit ca acesta este de natura civila intrucat prestatia la care s-a obligat paratul este straina actului comercial. Fata de aceasta concluzie, tribunalul a constatat existenta unui conflict negativ de competenta si a inaintat dosarul, conform art.21 si 158 C.proc.civ., Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pentru regulator de competenta.
Potrivit art.20 alin.(2) C.proc.civ., exista conflict negativ de competenta „cand doua sau mai multe instante, prin hotarari irevocabile, s-au declarat  necompetente  de a judeca aceeasi pricina”.

In speta, conflictul  negativ de competenta dintre Judecatoria sector 2 Bucuresti si Tribunalul Valcea s-a ivit in fata acestei din urma instante, care s-a pronuntat cu privire la natura litigiului dedus judecatii si a stabilit ca nu este competenta material sa solutioneze cauza.

Pentru stabilirea instantei competente se impune a reexamina natura raportului juridic care a generat litigiul dintre partile in proces. S-a constatat ca litigiul isi are izvorul in contractul de prestari servicii din 17 octombrie 2001 si actele aditionale subsecvente prin care parata si-a asumat obligatia de a presta servicii juridice.
Prin obiectul sau, acest contract vizeaza operatiuni straine de activitatea de comerciant a reclamantei, astfel ca nu poate fi in discutie o fapta de comert subiectiva cu toate ca una dintre parti este comerciant. In aceste conditii, prezumtia de comercialitate, instituita prin  art.4 C. com., este inlaturata intrucat necomercialitatea rezulta din insusi actul incheiat de comerciant. In concret, contractul incheiat de partile in proces este un contract de acordare a asistentei juridice, caruia ii sunt aplicabile regulile de drept civil ale mandatului.

Fiind in fata unei exceptii de la aplicarea „legii comerciale”, datorita naturii actului juridic din care izvoraste litigiul, se aplica dispozitiile procedurale care reglementeaza competenta materiala in dreptul comun, asa incat, potrivit art.1 pct.1 si 10 pct.1 C.proc. civ., competenta sa solutioneze litigiul este Judecatoria sector 2 Bucuresti.