Recurs. Cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Stabilirea in concret a gradului de pericol social al faptei

In conformitate cu Decizia nr. 8 din 9 februarie 2009 a Sectiilor Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in M. Of. nr. 694 din 15 octombrie 2009, dispozitiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. se interpreteaza in sensul ca sunt incidente si in ipoteza recurarii hotararilor pronuntate in apel, pentru motivul gresitei aplicari a art. 181 C. pen. sau, dimpotriva, al neaplicarii acestei dispozitii legale. Prin urmare, hotararea instantei de apel este supusa casarii pentru neaplicarea art. 181 C. pen., daca instanta de apel nu a stabilit corespunzator in concret gradul de pericol social al faptei prevazute in art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, tinand seama de modul si de mijloacele de savarsirea a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului, ci tinand seama de aspecte generale privind faptele care constituie incalcari ale regimului circulatiei pe drumurile publice, ceea ce a avut drept consecinta pronuntarea unei hotarari gresite de condamnare.

(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1455 din 17 aprilie 2009)

 
Prin sentinta penala nr. 371 din 3 octombrie 2008, Tribunalul Vrancea, in baza art. 10 alin. (1) lit. b1) cu referire la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.M. pentru savarsirea infractiunii prevazuta in art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002.

In baza art. 181 alin. (3) si art. 91 lit. c) C. pen. a sanctionat pe inculpat cu 1.000 lei amenda administrativa.

Pentru a fi dispus astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul T.M. lucreaza in calitate de agent in cadrul unui penitenciar si este proprietarul unui autoturism si posesor al permisului de conducere categoria B din anul 1996.

La data de 28 aprilie 2007, in jurul orei 17,00, inculpatul conducea autoturismul pe strada C. din Focsani cu intentia de a ajunge la domiciliu.

Intr-o curba, a efectuat un viraj mai larg, acrosand un alt autoturism condus regulamentar de martorul B.A.

Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice stabilindu-se ca avea o alcoolemie de 1,80 g0/00.

Situatia de fapt, astfel cum a fost retinuta, este dovedita prin procesul-verbal din 28 aprilie 2007, buletin de examinare clinica, buletin de analiza toxicologica alcoolemie, declaratiile martorului B.A., coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului.

S-a retinut, de asemenea, ca fapta comisa de inculpat nu prezinta grad de pericol social al infractiunii prevazute in art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, intrucat acesta nu are antecedente penale, a fost sincer in timpul procesului penal, a avut o comportare corecta la locul de munca si in societate, este bolnav si are in ingrijire pe mama sa bolnava si in gradul II de invaliditate.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel procurorul, care a criticat-o pentru gresita achitare, solicitand inlaturarea aplicarii art. 181 C. pen. si condamnarea inculpatului pentru infractiunea savarsita.

Apelul a fost apreciat ca fondat de Curtea de Apel Galati, Sectia penala, care, prin decizia nr. 167/A din 29 decembrie 2008, l-a admis si a desfiintat sentinta primei instante.

Rejudecand, in baza art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b) si c) C. pen. si art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 luni inchisoare, cu interzicerea drepturilor prevazute in art. 71 si art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a si lit. b) C. pen.

In baza art. 81 C. pen. si art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe durata termenului de incercare prevazut in art. 82 alin. (1) C. pen.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M., care a criticat-o in temeiul cazului de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitand casarea ei si mentinerea sentintei prin care s-a apreciat, corect, ca fapta sa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Recursul este intemeiat.

Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Din probele dosarului rezulta ca instanta de apel, datorita insuficientei corelari a criteriilor de mai sus, nu a determinat corespunzator gradul de pericol social al faptei deduse judecatii, ceea ce a avut drept efect gresita condamnare a inculpatului.

Astfel, este incontestabil ca, din punct de vedere strict formal, fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, avand in sange o imbibatie alcoolica peste limita prevazuta de lege, prezinta un pericol social, dar este gresita aprecierea instantei de apel care, in justificarea solutiei de condamnare a inculpatului, invoca aspecte generale, respectiv: „frecventa evenimentelor rutiere ce a crescut considerabil, fiind determinata de numarul tot mai mare de participanti la trafic, unii dintre ei uneori iresponsabili datorita unui comportament agresiv in conducerea mijloacelor de transport si deplasarea pe cai rutiere, de asemenea, necorespunzatoare.”

Determinarea pericolului social se face in concret, cu referire directa la imprejurarile ce au ocazionat ori pe fondul carora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului si la persoana acestuia, neputandu-i-se reprosa inculpatului situatia necorespunzatoare a drumurilor, numarul mare de participanti la trafic si atitudinea iresponsabila a altor conducatori auto, ce fac sa creasca numarul evenimentelor rutiere.

In speta, inculpatul a condus autovehiculul pe o strada din Focsani care nu este extrem de circulata, s-a deplasat cu autoturismul, intrucat fusese apelat de mama sa, careia ii erau necesare niste medicamente, evenimentul rutier a constat in acrosarea usoara a unui autoturism, iar proba biologica nu a putut fi repetata pentru stabilirea certa a alcoolemiei, intrucat i s-a facut rau.

Totodata, din probele administrate rezulta ca inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de munca stabil, fiind agent principal la un penitenciar, din caracterizarea de serviciu depusa la dosar rezultand ca in activitatea desfasurata s-a dovedit a fi corect, obiectiv, indeplinindu-si sarcinile cu raspundere, perseverenta, dovedind principialitate si integritate morala. Este apreciat de colegi si de superiori, nu a fost niciodata sanctionat disciplinar, fiind recompensat de mai multe ori.

Inculpatul isi intretine mama, bolnava, incadrata in gradul II de invaliditate.

Luand in considerare toate aceste elemente, instanta de apel ar fi trebuit sa constate ca instanta de fond cuantificase judicios gravitatea concreta a faptei savarsita de inculpat.

Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de inculpat impotriva deciziei nr. 167/A din 29 decembrie 2008 a Curtii de Apel Galati, Sectia penala, a casat decizia penala recurata si a mentinut sentinta penala nr. 371 din 3 octombrie 2008 a Tribunalului Vrancea.