Contestatie in anulare. Conditii de admisibilitate.

Prin contestatia in anulare promovata contestatorii A.G. si A.E. au solicitat anularea deciziei nr.3001 din 21 octombrie 2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul art.317 si urm. Cod procedura civila.

Contestatorii motiveaza in fapt cererea sustinand ca prin decizia contestata inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia comerciala a respins cererea de revizuire pe care au formulat-o impotriva deciziei nr.2106 din 24 martie 2005 pronuntata de aceasta instanta ca tardiv declarata dar in mod gresit. Aceasta deoarece desi s-a retinut ca revizuientii au avut cunostinta de actul nou invocat „dosarul de executare silita prin licitatie” cu prilejul contestatiei la executare solutionata prin sentinta nr.84/2003 a Curtii de Apel Bucuresti, irevocabila prin decizia nr.2106 din 30 ianuarie 2007 a inaltei Curti de Casatie si Justitie cat si prin decizia nr.460/30 ianuarie 2007 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, cauzele respective au fost insa solutionate fara atasarea dosarului de licitatie ca act nou.

Inalta Curte examinand decizia a carei anulare se solicita, constata ca prin aceasta decizie s-a respins cererea de revizuire formulata de contestatorii revizuienti impotriva deciziei nr.2106 din 24 martie 2005 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala, ca tardiv formulata.

In motivarea acestei decizii s-a retinut ca decizia nr.2106/2005 supusa revizuirii a mai facut obiectul altor doua cereri de revizuire pe acelasi temei, art.322 pct.5 Cod procedura civila, (decizia nr.754/21 februarie 2006 si 1978/31 mai 2006) actul nou invocat fiind, succesiv: raportul de expertiza criminalistica extrajudiciara nr.114 din 18 iulie 2005, mai multe hotarari judecatoresti si respectiv „dosarul de licitatie din data de 5 mai 2003” in conditiile in care procesul verbal de licitatie din 5 mai 2003 a facut obiectul litigiului finalizat prin decizia supusa revizuirii dar si a litigiului finalizat prin decizia nr.460/30 ianuarie 2007 a inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Este de observat ca si aceasta din urma decizie nr.460/30 ianuarie 2007, a facut obiectul unei revizuiri (decizia nr.1057/13 martie 2008 a inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia comerciala) si, astfel cum a declarat contestatorul in sedinta publica, pe rolul instantelor romanesti el sustine peste 300 de procese generate de aceeasi executare silita finalizata cu procesul verbal de licitatie incheiat de AVAS la 5 mai 2003 conform cu procedura speciala prevazuta de O.U.G. nr.51/1998 (R).

Se observa ca prin cererea formulata s-au invocat generic prevederile art.317 si urm. Cod procedura civila, fara a se indica insa nici una din cele doua cauze prevazute de acest text de lege in mod limitativ, invocand la modul general, ceea ce echivaleaza practic cu o nemotivare in fapt, ca decizia atacata este gresita,  sustinere ce ar putea face trimitere la incidenta art.318 Cod procedura civila in cauza de fata.

Potrivit art.318 Cod procedura civila pot fi atacate prin contestatie in anulare numai hotararile instantelor de recurs, or decizia contestata in cauza de fata este o hotarare pronuntata asupra unei cereri de revizuire nu a unei decizii pronuntata in recurs.

Cum si din interpretarea coroborata a prevederilor art.317(1) si 320(3) Cod procedura civila rezulta ca obiect al unei contestatii in anulare il poate forma numai o hotarare irevocabila prin care s-a solutionat un recurs impotriva unei decizii data in apel, contestatia in anulare nu poate fi primita, ea fiind deci inadmisibila.

Daca s-ar accepta o alta interpretare decat, aceea conforma cu intentia legiuitorului s-ar ajunge, teoretic, la o crestere a proceselor cu acest obiect in progresie geometrica, ceea ce ar contraveni evident, atat jurisprudentei CEDO prin care aplica cu consecventa principiul securitatii raporturilor juridice cat si jurisprudentei nationale.

Astfel, in cauza Sebastian Taub impotriva Romaniei, Hotararea din 12 octombrie 2006, Curtea de la Strasbourg a decis ca „admiterea contestatiei in anulare, cale extraordinara de atac, constituie un argument suplimentar in sensul incalcarii art.1 din Protocolul nr.1” si continua: „Supervizarea nu trebuie sa devina un apel deghizat iar simplul fapt ca ar putea exista doua puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezinta un motiv suficient pentru a rejudeca o cauza. Nu se poate deroga de la acest principiu decat atunci cand o cer motive substantiale si imperioase”, in acelasi sens fiind si: Riabykn impotriva Rusiei, nr.52854/1999, Masiniexport Industiral Group SA impotriva Romaniei, Hotararea din 1 martie 2006; Barcanescu impotriva Romaniei, hotararea din 12 octombrie 2006.

Din verificarea jurisprudentei instantei supreme in materie, se constata ca si alte  cauze din cele promovate de contestatori sunt cai de atac de retractare:  contestatii in anulare si revizuiri promovate impotriva unor decizii care la randul lor au fost pronuntate in cai de atac de retractare si care au fost respinse de instanta suprema, ca inadmisibile, ca de exemplu: decizia nr.2982/21 octombrie 2008; 3000/21 octombrie 2008; 3618 din 2 decembrie 2008.

Cum, cu ignorarea acestor decizii care s-au pronuntat asupra admisibilitatii promovarii unei cai de atac de retractare impotriva unei decizii pronuntata tot asupra unei cai de atac de retractare; aceiasi contestatori au promovat in cauza de fata tot o cale de atac de rectractare la o decizie pronuntata asupra unei alte cai de atac de retractare, inalta Curte apreciaza incalcarea de catre acestia a prevederilor art.723 Cod procedura civila conform carora: ”Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege”.

Asa fiind, fata de cele ce preced, inalta Curte va respinge contestatia in anulare de fata, nefiind intrunite conditiile de admisibilitate prevazute de art.317(1) si 318 Cod procedura civila.

Sursa: scj.ro  (I.C.C.J., Sectia comerciala decizia nr.782 din 10 martie 2009)