Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a decis si explicat ca Directiva privind detasarea lucratorilor se aplica pentru soferii comunitari, mai exact pentru toti cei care efectueaza transporturi rutiere transnationale sau transfrontaliere.
Lucratori care proveneau din Germania si Ungaria isi desfasurau activitatea de sofer in cadrul unor contracte charter referitoare la transporturi internationale incheiate intre o intreprindere de transport ale carei localuri erau situate in Erp (Tarile de Jos), Van den Bosch Transporten BV, si doua societati-sora, una de drept german, iar cealalta de drept maghiar, apartinand aceluiasi grup, cu care soferii aveau contracte de munca. In general, in perioada vizata, transportul in regim de charter pleca din Erp, iar cursele se incheiau in acelasi loc, insa majoritatea transporturilor efectuate pe baza contractelor charter in cauza aveau loc in afara teritoriului Tarilor de Jos.
Van den Bosch Transporten, in calitate de membra a Asociatiei Transportatorilor de Marfa din Tarile de Jos, intra sub incidenta conventiei colective de munca aplicabile acestui sector (denumita in continuare „CCM «transport de marfuri»”), incheiata intre aceasta asociatie si Federatie Nederlandse Vakbeweging (Federatia Sindicatelor din Tarile de Jos, denumita in continuare „FNV”). O a doua conventie colectiva de munca, aplicabila in special sectorului transportului rutier de marfuri contra cost in numele unui tert, ale carei dispozitii erau in esenta identice cu cele ale CCM „transport de marfuri”, fusese declarata, spre deosebire de prima, de generala aplicare. In virtutea dreptului national insa, intreprinderile care intrau sub incidenta CCM „transport de marfuri” erau scutite de la aplicarea acestei a doua conventii, cu conditia respectarii primei conventii.
In opinia FNV, atunci cand Van den Bosch Transporten apela la soferi care proveneau din Germania si din Ungaria, ea ar fi trebuit sa le aplice conditiile elementare de munca ale CCM „transport de marfuri”, in calitatea lor de lucratori detasati, in sensul Directivei 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii privind detasarea lucratorilor.
Intrucat conditiile elementare de munca, stipulate in aceasta conventie, nu fusesera aplicate acestor soferi, FNV a formulat o actiune impotriva celor trei intreprinderi de transport, care a fost admisa in prima instanta printr-o hotarare interlocutorie. Aceasta hotarare a fost insa anulata in apel. Instanta de apel a considerat printre altele ca transporturile in regim de charter in discutie nu intrau in domeniul de aplicare al Directivei privind detasarea lucratorilor, aceasta directiva vizand numai transporturile in regim de charter efectuate, cel putin in principal, „pe teritoriul” unui alt stat membru.
--
Poate ar trebui sa stiti si ca:
- neinformarea salariatilor anterior detasarii cu toate elementele prevazute de lege poate atrage obligarea la plata unei amenzi cuprinse intre 10.000 lei si 20.000 lei.
- daca o societate din alt stat membru UE detaseaza salariati la dvs in firma trebuie sa va asigurati ca toate conditiile privind detasarea au fost indeplinite altfel riscati o amenda de 20.000 lei pentru fiecare persoana detasata fara indeplinirea conditiilor legale.
- acordarea incorecta a diurnei atrage plata unor dobanzi si penalitati care pot conduce la inchiderea firmei?
Nerespectarea drepturilor angajatilor detasati (concedierea sau modificarea unilaterala a conditiilor de munca) va poate atrage amenzi de pana la 100.000 lei!
Alegeti acum sa fiti protejat! Fiindca intotdeauna o noua lege, vine “la pachet” cu erori de implementare a acesteia, lucru speculat la maximum de inspectorii ITM sau ANAF! Luati masuri!
A aparut lucrarea pe stick
Detasarea transnationala a salariatilor – unica dvs. sursa care va asigura cunoasterea in detaliu a legii nr. 16/2017 astfel cum a fost modifcata prin legea nr. 172/2020!
.jpg)
--
In acest context, Hoge Raad der Nederlanden (Curtea Suprema a Tarilor de Jos), sesizata cu un recurs declarat de FNV, a adresat Curtii o serie de intrebari preliminare referitoare in principal la conditiile in care este permis sa se conchida in sensul existentei unei detasari de lucratori „pe teritoriul unui stat membru” in sectorul transporturilor rutiere internationale.
Aprecierea Curtii
Curtea, intrunita in Marea Camera, arata, mai intai, ca Directiva privind detasarea lucratorilor este aplicabila prestarilor de servicii transnationale in sectorul transportului rutier. Astfel, aceasta directiva se aplica, in principiu, oricarei prestari de servicii transnationale care implica o detasare de lucratori, indiferent de sectorul economic vizat, si, spre deosebire de un instrument clasic de liberalizare, ea urmareste o serie de obiective care tin de necesitatea de a promova prestarea de servicii transnationale, asigurand totodata conditii de concurenta loiala si garantand in acelasi timp respectarea drepturilor lucratorilor. Faptul ca temeiul juridic al directivei mentionate nu include dispozitii referitoare la transporturi nu poate exclude, asadar, din domeniul sau de aplicare prestarile de servicii transnationale in sectorul activitatilor de transport rutier, in special de marfuri.
In continuare, in ceea ce priveste calitatea de lucratori detasati a soferilor in cauza, Curtea a amintit ca, pentru ca un lucrator sa fie considerat detasat „pe teritoriul unui stat membru”, desfasurarea muncii sale trebuie sa prezinte o legatura suficienta cu teritoriul respectiv. Existenta unei astfel de legaturi este stabilita in cadrul unei aprecieri globale a unor elemente cum sunt natura activitatilor desfasurate de lucratorul in cauza pe teritoriul respectiv, gradul de intensitate a legaturii activitatilor acestui lucrator cu teritoriul fiecarui stat membru in care isi desfasoara activitatea, precum si partea pe care respectivele activitati pe aceste teritorii o reprezinta in ansamblul serviciului de transport.
In particular, faptul ca un sofer de transport international care a fost pus de catre o intreprindere stabilita intr-un stat membru la dispozitia unei intreprinderi stabilite in alt stat membru primeste instructiunile inerente misiunilor sale, le incepe sau le incheie la sediul acestei a doua intreprinderi nu este suficient in sine pentru a considera ca soferul mentionat a fost detasat pe teritoriul acestui alt stat membru, in sensul Directivei privind detasarea lucratorilor, din moment ce desfasurarea muncii soferului respectiv nu prezinta, pe baza altor factori, o legatura suficienta cu acest teritoriu.
In plus, Curtea precizeaza ca existenta unei legaturi de grup intre intreprinderile care sunt parti la contractul de punere la dispozitie de lucratori nu este, ca atare, de natura sa defineasca gradul de legatura al desfasurarii muncii cu teritoriul unui stat membru in care sunt trimisi acesti lucratori.
Prin urmare, existenta unei asemenea legaturi nu este relevanta pentru a aprecia existenta unei detasari de lucratori.
In ceea ce priveste cazul specific al operatiunilor de cabotaj, la care Directiva privind detasarea lucratorilor se aplica, astfel cum subliniaza Regulamentul privind transportul rutier international de marfuri, Curtea arata ca aceste operatiuni se desfasoara in intregime pe teritoriul statului membru gazda, ceea ce permite sa se considere ca desfasurarea muncii de catre sofer in cadrul unor astfel de operatiuni are o legatura suficienta cu acest teritoriu. Durata operatiunilor de cabotaj este un element lipsit de relevanta pentru aprecierea existentei unei astfel de detasari, fara a se aduce atingere posibilitatii de care dispun statele membre in temeiul acestei directive de a nu aplica anumite dispozitii din aceasta din urma, in special in ceea ce priveste salariul minim, daca durata detasarii nu depaseste o luna.
In sfarsit, Curtea aminteste ca, in ipoteza unei detasari a lucratorilor, statele membre trebuie, in temeiul aceleiasi directive, sa se asigure ca intreprinderile vizate garanteaza lucratorilor detasati pe teritoriul lor un anumit numar de conditii de munca si de incadrare in munca stabilite, printre altele, prin conventii colective declarate de generala aplicare, cu alte cuvinte cele care trebuie respectate de catre toate intreprinderile apartinand sectorului sau profesiei respective si care tin de domeniul teritorial de aplicare al acestora. Problema daca o conventie colectiva a fost declarata de generala aplicare trebuie apreciata prin raportare la dreptul national aplicabil. Curtea precizeaza insa ca aceasta notiune vizeaza si o conventie colectiva de munca ce nu a fost declarata de generala aplicare, dar a carei respectare conditioneaza, pentru intreprinderile care intra sub incidenta sa, scutirea de la aplicarea unei alte conventii colective de munca declarate, in ceea ce o priveste, de generala aplicare si ale carei dispozitii sunt in esenta identice cu cele ale acestei alte conventii colective de munca.
Florin Amariei scrie pentru E-Juridic.ro din anul 2018, explicand noutatile legislative si prezentand cele mai relevente stiri din domeniu. Si-a inceput activitatea la 9AM.ro, a continuat la legestart.ro si a acoperit dintotdeauna cele mai relevante subiecte din domeniile politica, social si justitie. In prezent, scrie pentru dumneavoastra despre tot ceea ce inseamna domeniile legislativ, justitie si politico-social, cu accent pe explicarea detaliata a ce este important de retinut, cum ne afecteaza aceste informatii si de ce este bine sa aplicam legea in forma ei la zi.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
E-JURIDIC.RO
